01
Mica publicitate

02
Geografie & Istorie

03
Info & Fun

04
Sugestii

05
Gazduire



Bine ati venit
Muntii Fagarasului

Distante intre localitati si puncte de acces
Fagaras - Sambata de Jos -15 km
Sambata de Jos - Sambata de Sus - 6 km
Sambata de Sus - Complexul turistic Sambata (M. Brancoveanu) - 9 km
Ucea de Jos (ramificatia din DN1 Fagaras-Sibiu) - Orasul Victoria - 8 km
Gara Carta - Ramificatie Transfagarasan (DN 7C) din DN 1 - 3,5 km
Ramificatie DN 7C din DN 1 - Cartisoara - 4 km
Fagaras - Cabana Cascada Balea (pe DN 1 si DN 7C) - 55 km
Fagaras - Porumbacu de Jos - 43 km
Fagaras - Avrig - 51 km
Avrig - Turnu Rosu -14 km
Sibiu - Avrig (pe DN1) - 25 km
Sibiu - Porumbacu de Jos - 33 km
Sibiu - Cabana Cascada Balea - 63 km
Curtea de Arges - Barajul Vidraru - 30 km
Curtea de Arges - Salatrucu de Jos - 28 km
Curtea de Arges - Domnesti - 22 km
Domnesti - Slatina -19 km
Pitesti - Domnesti - 45 km
Campulung - Domnesti - 27 km
Campulung - Podu Dambovitei 29 km
Brasov - Zarnesti - 28 km

LOCALIZARE, DELIMITARE
Grupa Muntilor Fagarasului face parte din lantul Carpatilor Meridionali. Sub aceasta denumire intra intregul complex muntos dintre Dimbovita (est) si Olt (vest). In cadrul acestuia se disting doua siruri de munti, unul nordic si altul sudic. Sirul nordic apare sub forma unei creste neintrerupte orientata pe directia est-vest. Sirul sudic, fragmentat de ape, are ca principali componenti muntii Papusa-Iezer, Ghitu, Muntisoru-Fruntii si Cozia.

Cele doua siruri sunt despartite, in partea estica, de bazinul Dimbovitei superioare, iar in partea vestica de Depresiunea Lovistei. Muntii din sirul sudic se leaga de creasta nordica — principala — prin patru culmi lungi. Creasta nordica este, inspre extremitati, mai scunda, dar in zona centrala castiga mult in atitudine, atingand cele mai mari inaltimi din tara.

Zona inalta, la peste 1 800 m, a fost «sculptata» in pleistocen de ghetari, care i-au imprimat un aspect impresionant, maret. Zona inalta, alpina, se intinde intre vaile Simbata (pe flancul nordic) si Leaota (pe cel sudic), in est, si vaile Serbota (pe flancul nordic) si Boia Mica (pe cel sudic), in vest. In sens transversal, spatiul luat in discutie este cuprins, cu aproximatie, intre limita zonei glaciare, la nord, si cea a golului alpin, spre sud.

GEOLOGIE
Muntii Fagarasului s-au ridicat in timpul orogenezei alpine, in perioada cretacica, ultima din era mezozoica; ei sunt formati din roci metamorfice, in majoritatea lor predominand sisturile cristaline. In alcatuirea crestei principale intra roci mediu metamorfozate: sisturi argintii (micasisturi), paragnaise cu intercalatii de amfibolite si calcare cristaline.

Versantul nordic, zona impadurita, este alcatuit din sisturi cloritoase si sericitoase cu intercalatii de calcare si cuartite care sunt roci slab metamorfozate. Pe versantul sudic, se intalnesc sisturile cristaline cele mai puternic metamorfozate, gnaisele (gnaisul de Cumpana, gnaise cuarto-feldspatice, paragnaise micacee).

RELIEFUL
Lantul nordic al Muntilor Fagarasului formeaza o creasta principala lunga de peste 70 km, cuprinsa de la est catre vest intre Piatra Craiului si Defileul Oltului de la Turnu Rosu-Caineni. Ea se prezinta ca o succesiune de varfuri zvelte in partea centrala, cu altitudini care uneori depasesc 2500 m, dar mai putin inalte si rotunjite spre capete. Pe o lungime aeriana de aproape 50 Km, delimitata de Varful Lutele (2176m) la est si Varful Moasa (2034m) la vest, creasta nu coboara sub 2000m altitudine, exceptand Curmatura Zanei (1923m).

Din creasta principala se desprind spre nord si spre sud creste secundare. Crestele nordice, asemenea dintilor unui urias pieptene sunt paralele intre ele, scurte (nu depasesc 10 km), putin ramificate. Cele din partea centrala (12 la numar intre Valea Sambetei si a Serbotei), numite de localnici muchii sau piscuri sunt ascutite si accidentate. Crestele sudice, mai putine la numar, sunt in general masive, domoale, intinse (patru dintre ele au peste 30 km lungime); au o dezvoltare ampla prezentand numeroase ramificatii.

Muntii Fagarasului sunt cei mai inalti din Romania, aici aflandu-se opt din cele paisprezece varfuri din tara care ating altitudinea de 2500 m: Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Vistea Mare (2527 m), Lespezi (2517 m), Vanatoarea lui Buteanu (2507 m), Hartopu (2506 m), Cornu Caltunului (2505 m) si Dara (2500 m).

Relieful zonei inalte a Muntilor Fagarasului, cuprinsa pe versantul nordic intre Valea Groapelor (la est) si Valea Gavanului (la vest), iar pe cei sudic intre Valea Lutelor (la est) si Valea Surului (la vest) a fost modelat de ghetarii cuaternari. in urma lor au ramas circuri si vai glaciare despartite de creste ascutite, adevarate custuri.

Acest relief maret si spectaculos l-a determinat pe Emmanuel de Martonne sa numeasca Muntii Fagarasului “Alpii Transilvaniei". In partea inferioara, impadurita, vaile se ingusteaza, unele formeaza chei devenind greu accesibile in schimb crestele sunt mai largi, usor practicabile.

Apele
Apele curgatoare
Muntii Fagarasului au o retea deasa de ape care este impartita de creasta principala in doua mari grupe: apele de pe versantul nordic si cele de pe versantul sudic. Ele apartin la doua mari bazine hidrografice: al Oltului si al Argesului. Caracteristicile celor doua grupe sunt determinate de relief.
Apele de pe versantul nordic sunt scurte si cu debit scazut insa formeaza cea mai deasa retea hidrografica din tara; toate curg spre nord, paralele si aproape echidistante si se varsa in Olt. Dupa ce ies din munti brazdeaza Tara Fagarasului, pe cursul lor fiind asezate frumoasele sate fagarasene de la care isi trag numele. Locuitorii acestora le denumesc rauri chiar daca debitul le apropie mai mult de parauri. Apele de pe versantul sudic sunt mai lungi si mai bogate prezentand, conform reliefului, bazine hidrografice dezvoltate. Cele din zona vestica se varsa in Olt, iar restul in Arges.

Lacurile
Muntii Fagarasului prezinta numeroase lacuri glaciare, urme ale glaciatiunii cuaternare. Dintre acestea enumeram, pe versantul nordic: Urlea, Vistisoara, Podragu, Podragel, Balea, Doamnei, Avrig: pe versantul sudic: Lacul Mioarelor, Lacul Vestic al Vaii Rele, Scarisoara, lezerul Podu Giurgiului. Capra, Caltun, Negoiu. Cel mai intins este Lacul Balea 4,65 ha; cel mai adanc este Lacul Podragu 15,5 m; iar la cea mai mare altitudine se afla Lacul Mioarelor 2282 m. Pe versantul sudic sunt mai multe lacuri de baraj artificial, cele mai mari fiind Vidraru si Pecineagu.

Clima
In general, Muntii Fagarasului au o clima aspra cu caracter subpolar data de inaltimea, masivitatea si orientarea lor. Elementele climei: temperatura, vant, nebulozitate, precipitatii depind de altitudine si orientarea versantilor. In zona alpina iarna este lunga, de sase-sapte luni, vara de cca doua luni si jumatate, primavara si toamna sunt scurte fiind anotimpuri de tranzitie. Temperatura aerului variaza cu altitudinea, scazand cu cresterea acesteia cu cca 1 oC la 200 m. In zona inalta temperatura medie anuala este de sub -2 0C; media lunilor de iarna este de -9 0C iar a celor de vara 7 0C, pe versantul sudic fiind ceva mai ridicate. Extremele ating + 25 OC vara si -38 0C iarna. De precizat ca si in toiul verii temperatura pe crestele inalte poate sa scada sub 0 0C.

Vanturile dominante sunt cele dinspre vest si nord-vest. larna acestea pot atinge vileze de peste 120 km/h. Primavara apare Vantul Mare sau Mancatorul de zapada, un vant local care bate dinspre creste spre Tara Fagarasului si grabeste topirea zapezii. Nebulozitatea este prezenta aproape permanent fiind putine zilele cand este complet senin. In general, la sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie si mijlocul lui octombrie sunt zile cand deasupra muntilor nu se zareste nici un nor. Altfel norii si ceata sunt prezente obisnuile pe crestele fagarasene.

Precipitatiile. Muntii Fagarasului fiind o stavila in calea vanturilor umede dinspre vest si nord. precipitatiile sunt bogate, cantitatea lor creste cu altitudinea. Luna iunie este cea mai ploioasa: frecventa ploilor scazand spre septembrie. Pe crestele fagarasene, la peste 2000 m altitudine, ninsorile pot cadea oricand si nu depind de anotimp, dar in generai, zapada acopera crestele inalte de la mijlocul lunii octombrie pana la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie.

Cea mai timpurie perioada de asezare a zapezii este inceputul lui septembrie. iar cea mai tarzie perioada de cadere a ultimei ninsori este a doua decada a lui iunie. Stratul de zapada este gros in vaile si caldarile glaciare si pe versantii estici. Pe creste zapada este mica, acestea fiind dezgolite de furia vantului, in special in primele luni ale iernii. in zona inalta cele mai bogate ninsori cad in a doua jumatate a lunii martie sau chiar la inceputul lui aprilie.

Avalansele constituie cel mai mare pericol obiectiv cu care sunt confruntati alpinistii, schiorii si turistii ce efectueaza ascensiuni de iarna in Muntii Fagarasului. Aici s-au produs cele mai mari si mai periculoase avalanse cunoscute la noi. In general, toate pantele abrupte din Muntii Fagarasului pot prezenta pericol de avalansa, acesta fiind unul dintre factorii de care trebuie sa se tina seama la orice iesire de iarna in zona inalta. Cornisele sunt un alt pericol pentru iubitorii ascensiunilor de iarna pe crestele fagarasene; acestea surplombeaza aproape fara exceptie versantii nordici si estici.

Vegetatia
Muntii Fagarasului prezinta o vegetatie bogata si diversa, etajata de la poale la creasta inalta ir functie de altitudine dupa cum urmeaza: etajul padurilor de fag pana la 1000 m; etajul padurilor de fag amestecat cu conifere 1000-1200 m; etajul padurilor de molid 1200-1600 m; etajul alpin inferior 1600-2200 m format in principal din jneapan, ienupar, smirdar si arin de munte dar si de pajisti intinse: etajul alpin superior peste 2200 m cuprinde pajistile alpine. Pe versantul sudic limitele etajelor vegetale sunt mai ridicate cu 100-200 m. Vara, zona alpina este infrumusetata de flori viu colorate. La inceputul verii suprafete intinse ale golului alpin iau culoarea roz a bujoreilor de munte (smirdarului). Dintre florile ocrotite de lege mentionam: floarea de colt si sangele voinicului.

Fauna
Muntii Fagarasului adapostesc o fauna bogata si variata repartizata pe etaje vegetale. Dintre mamifere cele mai frecvent intalnite sunt ursul, cerbul carpatin, caprioara, mistretul, lupul, rasul si-n zona inalta capra neagra; dintre pasari mentionam cocosul de munte, ciocanitoarea, gaita si corbul; dintre reptile vipera iar dintre pesti pastravul care traieste pe cursul superior al raurilor si paraielor si in lacurile glaciare mai adanci.

Bibliografie:
Ghid, MUNTII FAGARASULUI - Andrei Beleaua [1998]
Ghid, PE CUSTURILE FAGARASULUI - I. Fratu [1991]

top

Referinte:
© 2006 - 2017 Apa Kangen & Fagaras Online. Toate drepturile sunt rezervate. Site creat si gazduit de Microdream